Scoica face parte dintr-o familie numeroasă şi ramificată, cea a moluştelor. Ca toate moluştele, scoicile au corpul moale, ocrotit de două valve calcaroase, cenuşii, care formează scheletul extern al animalului. Aceste moluste îşi creează mantaua (cochilia) de protecţie din carbonat de calciu, astfel că respectiva cochilie continuă să crească pe toată durata vieţii animalului.
Scoicile sunt numite şi bivalve, pentru că au cochilia formată din două valve, prinse între ele printr-un ligament elastic.
Închiderea şi deschiderea valvelor poate fi controlată de moluscă prin intermediul a doi muşchi. Când muşchii se relaxează forţa ligamentului elastic face ca valvele să se deschidă În cazul în care muşchiul este contractat, el ţine cochiliile strâns lipite, împiedicând prădătorii să ajungă la ţesutul moale al scoicii. Interiorul cochiliei este acoperit cu sidef.
Scoica este singura vietuitoare care poate incorpora piatra de var cuprinsa in ape, putand fabrica sideful, lacrima scumpa a adancurilor care intruchipeaza perlele.
Scoicile se găsesc atât în râuri, lacuri, cât şi în mări şi oceane.
Traieste pe teren ferm in apele putin adanci ale coastei, pana la adancimi de 20 m.
De-a lungul vietii isi schimba sexul, conform cu temperatura si conditiile de hranire.
Cand au 8-10 luni, la o temperatura de de cel putin 12 C, devin masculi.
Mai tarziu vara, la temperaturi de de 15-16 C, devin femele in fiecare al 3-lea - 4-lea an.
Icrele sunt fertilizate in cavitatea branhiala a femelei si raman acolo timp de o saptamana pana cand devin larve.
Larvele inoata in plancton si poi se ataseaza de roci sau iarba.
Scoicile se hranesc cu plancton, pe care il filtreaza din apa marii cu aparatura de filtrare a branhiilor.